luni, 26 august 2013

A venit...


                                                         FOTO 

Aşa, cu paşi timizi, a bătut la uşă. Nu, nu vreau să-i deschid, nu e momentul. Insistă. Mă împotrivesc, dar nu reuşesc. E puternică, mult mai puternică decât mine, e decisă, hotărâtă. Nu există cale de întoarcere.

E luni. E toamnă. Nu e septembrie, dar e toamnă. Îi savurez culorile, mă hrănesc cu mirosul ei, ador să adorm îmbrăţişată de căldura şi frigul ei, deopotrivă, dar ...nu o vreau încă. E prea devreme. Mult prea devreme.
Plimbarea de duminică seara m-a încărcat cu energie, o energie suficientă să-mi alunge somnul, şi să mă trezesc că e trecut de 12 noaptea, iar eu sunt super fresh. Şi stând în liniştea nopţii am auzit-o. Nu s-a furişat. A venit brusc şi zgomotos, parcă hotărâtă să-mi demonstreze că ea este cea care a câştigat bătălia.
Un val de răcoare a fost primul semn că se apropie. Şi dintr-o dată am auzit-o şi am simţit-o. Cu stropi mari şi grei şi câteva tunete. Aşa s-a ivit după miezul nopţii. Mi-am zis: “Gata, e aici”. O simt de câteva zile. Frunzele, aerul, noaptea care se lasă mai devreme...au fost dovezile că se apropie. Am refuzat să accept.
Azi a fost în zadar. Am savurat o cafea privind pe geam, ascultând glasul ploii şi simţind învăluirea Toamnei. E aici. Dacă tot a venit, repet, mult prea devreme, îmi doresc să rămână mult, cât mai mult, până la primăvară, dacă se poate...:)
Şi mai am o dorinţă...Lasă-mi Toamnă Pomii Verzi/ Lasă-mi Toamnă Cerul Lin/ Lasă-mi Toamnă-n aer Păsări