Am vrut să scriu postarea asta luni, dar nu a fost să fie. Pe 19 martie, adică luni, bunica mea ar fi împlinit 72 de ani. Nu a apucat însă să-i împlinească. A ales să plece într-o zi de august, de ziua mea, în urmă cu aproape 7 ani. Deşi anii au trecut, lacrimile îmi invadează ochii ori de câte ori vine vorba de ea. Am iubit-o enorm, şi ce îmi pare rău e că nu i-am spus-o mai des, sau nu i-am demonstrat aşa cum ar fi meritat. Ea mă iubea şi mai mult, dar ştiu că şi acum mă iubeşte, şi mi-a demonstrat-o de mai multe ori. Este lângă mine ori de câte ori viaţa îmi mai pune câte un obstacol în drum, iar pentru asta îi mulţumesc..
.Luni m-am trezit cu gândul la ea. Mă gândeam....oare cum ar arăta la 72 de ani, oare cu ce bunătăţi m-ar aştepta, oare ce cadou i-aş duce...Evident sunt simple întrebări la care nu am cum să le dau un răspuns.Cum eu eram cu întrebările, ea a trecut la fapte. De dimineaţa am primit un telefon care îmi aducea un nou job, la câteva ore curierul îmi suna la uşă să-mi înmâneze iPad-ul câştigat la un concurs, după care peste vreo oră, un telefon de la o publicaţie din Bucureşti mi-a adus o nouă colaborare. Toate s-au întâmplat în ziua în care bunica mea ar fi împlinit 72 de ani. Ce coincidenţă, nu? Pentru tot ce a făcut pentru mine, şi pentru tot ce face nu pot decât să-i mulţumesc, să-i spun că o iubesc necondiţionat şi să îi promit că nu o voi uita niciodată.
Cat de frumos ai scris.... Mi s-au umezit si mie ochii, poti fi sigura ca bunica este langa tine, eu cred asta despre cei care "aleg sa plece", cred ca intr-un anume fel pe care nu mi-l pot explica ne mai trimit semnale, insa noi nu le vedem uneori, dar si le cand vedem, avem zile cum ai avut tu luni :*
RăspundețiȘtergerebia a spus exact ce am simtit si eu citindu-te...f frumos soare.semanati f bine tu nepoata si ea bunica...momentul cand te-am citit a nimerit cand ma gandeam si eu la bunica mea...cum ar fi daca...te pup clau.
RăspundețiȘtergere