Cum poţi să spui
atât de senină..."Asta e, a fost un accident...Am conştiinţa curată pentru că mă ocup în continuare să salvez animale?",
în condiţiile în care un copil şi-a pierdut viaţa după ce câinii luaţi pe
semnătura ta l-au sfâşiat? Cum? Poate nu ai copiii, dar prietene, cunoştinţe sau
rude care au un copil nu ai? Te gândeşti că în locul lui Ionuţ putea să fie
copilul tău, nepotul, verişorul sau copilul celei mai bune prietene? Oare la
fel de zâmbitoare erai şi atunci, oare la fel de sesină spuneai şi atunci că ai
conştiinţa curată?
Te poţi uita în
ochii părinţilor acestui copil şi să spui că ai conştiinţa curată? Te poţi
numi un cetăţean responsbil dacă îţi pui semnătura pentru îngrijirea unor
animale care, din cauza ta, ajung să desfigureze un copil, să frângă inimile
familiei, să înlăcrimeze mii şi mii de români?
Te-ai dus să adopţi un câine pentru că aşa e la modă? Ai ieşi cu câinele în braţe şi i-ai dat drumul pe străzile Capitalei? Ai considerat că nu sunt suficienţi maidanezi? TU te poţi numi
cetăţean responsabil?
Ar fi bine să asculţi sfatul tatălui lui Ionuţ. Să-ţi
îndrepţi paşii spre capela unde trupul neînsufleţit al unui înger se odihneşte,
să-l priveşti, să vezi cum acel pui, care până mai ieri avea un chip de înger
plin de viaţă, acum zace desfigurat şi fără suflare. Abia după aceea ar trebui
să apari la tv şi să spui că TU ai conştiinţa curată. Dacă nici aceea imagine
nu te va mişca înseamnă că nu ai suflet, că nu ai conştiinţă, că nu eşti demnă să
aperi drepturile animalelor.
Ionuţ era o minune de copil, la fel ca toţi copiii. Blond, cu bucle, cu ochi negri, mari, plin de viaţă şi dornic să trăiască, să se joace, să descopere. O va face din ceruri.
Medicul legist care i-a examinat trupul a fost puternic impresionat de ceea ce a văzut, şi crede-mă, un astfel de medic nu poate fi impresionat chiar aşa de uşor. O fi văzut multe trupuri mutilate la viaţa lui. Doar tălpile copilului au rămas neatinse de furia animalului pe care tu te-ai angajat că-l vei îngriji. Nepăsarea ta l-a ucis, nepăsarea ta a distrus o familie, dar TU ai conştiinţa curată....
Am văzut mulţi
nebuni înnebuniţi că animalele sunt închise în ţarcuri, în centre speciale. Sunt
curioasă ce au de zis acuma, mai ales că TU ai luat animalul în numele unui ONG care luptă pentru drepturile animalelor.
Iubesc animalele, iubesc oamenii. Nu am, încă,
copii, dar am norocul să mă bucur de dragostea, inocenţa şi bucuria unor
copii. Nu sunt ai mei, dar îi iubesc ca şi cum ar fi.
Ceea ce trăiesc
părinţii lui Ionuţ poate fi înţeles doar de părinţi. Chiar şi aşa, mi se face
inima cât un purice când citesc sau aud o ştire despre Ionuţ, lacrimile îmi joacă în ochi, şi îmi invadează faţa fără să mă pot controla. Nu
l-am cunoscut pe Ionuţ, dar, la fel ca alte mii de români, nu pot rămâne
indiferentă la o astfel de tragedie, mai ales când vezi indiferenţa, nesimţirea
şi tupeul unei asemenea INDIVIDE care şi-a dat semnătura să îngrijească câţiva
maidanezi pe care i-a transformat în criminali. Gestul ei nu poate fi iertat...
of, Doamne!
RăspundețiȘtergere