Cu paşi repezi mă îndreptam spre Serviciul de Evidenţă a Populaţiei... Da , din august nu îmi mai găsesc actul cel mai important, Cartea de Identitate, şi parcă era cazul să nu mă prindă 2014 fără acest act extrem de important.
În mână cu o cană de Fericire din care ieşeau aburii unui cappucinom mă grăbeam spre locul care îmi elibera identitatea, când , pe partea dreaptă, o fereastră plină cu cărţi mi-a oprit ţinta bine aleasă.
Am păşit în librărie, am aruncat o privire şi mi-am adus aminte. Asta era, cartea lui Adelin Petrişor, o vreau, o caut de ceva vreme, sper să fie, sigur e. Întreb de ea, iar vânzătoarea amabilă îmi spune că nu o au în stoc, dar dacă îmi las numărul de telefon mă sună zilele următoare, după ce vor primi marfă, ba chiar mi-o va pune de o parte. Perfect!!!
Ceasul îmi arată că mai am timp să zăbovesc în lumea cărţilor. Şi o fac. Mă uit, răsfoiesc câteva cărţi şi îmi dau seama că va fi un weekend liniştit, acasă, numa bun de citit. Dar ce? Hmm, apare el, cărţile lui îmi zâmbesc de pe raft, cu coperţi colorate, şi titluri interesante. Una dintre ele mi se lipeşte de mâini în timp ce ochii îmi rămân aţintiţi asupra alteia. Acuma e acum, care dintre ele îmi va ţine companie în weekend...Le privesc, le răsfoiesc sperând să mă hotărăsc asupra uneia. E greu, foarte greu. Gata. Am luat decizia. Le iau pe amîndouă. Aşa că plec hotărâtă spre casa de marcat cu ambele cărţi...Acelaşi autor..Adorabilul Paulo Coelho şi ale lui Unsprezece minute, respectiv Al cincilea munte...Ies cu ele pe uşa librăriei şi cu o sete mare de citit...
Am început chiar în aceea seară. Am optat pentru Unsprezece minute...O carte pe care am citit-o cu aceeaşi sete ca Baltagul (Baltagul e cartea preferată. L-am recitit cel puţin de 3 ori :)) Ochii nu mi se putea dezlipi de paginile albe pline de rânduri negre.
Am trăit fiecare pagină cu emoţie, m-am convins, încă odată, că nu trebuie să avem prejudecăţi, este o carte care reflecta atât de bine o parte a realităţii în care trăim, realitate în care multe tinere se regăsesc şi care aleg această calea din acelaşi motiv: sărăcia, nevoia de bani. Este o carte care merită citită şi din care am extras două citate care îmi plac de mor:
"Viata este un joc dur si halucinant, viata înseamna salturi cu parasuta, înseamna risc, înseamna sa cazi si sa te ridici, înseamna alpinism, înseamna vointa de a ajunge în punctul tau cel mai înalt si a te simti nemultumit si nelinistit cînd nu reusesti sa o faci'
"Comentariile nu ucid — fac parte din viata oricarei persoane de succes"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu