Oameni mai buni, an mai bun. Bine ai venit, 2015!
A fost şi s-a dus. După 365 de zile, din nou, trag linie şi analizez. Cine mă cunoaşte ştie că nu sunt genul care să piardă ore, zile sau săptămâni întregi pentru a face analize. În urmă cu un an, păşeam în 2014 cu multă speranţă. Mi l-am dorit un an al Speranţei şi aşa a fost.
O iarnă în care am luptat pentru ceva în care cred. Lupta nu a ajuns la final, dar şi-a pus amprenta asupra mea. M-a făcut să iau decizii clare, să descopăr răbdarea, să răspund urii cu dreptate.
A urmat o primăvară în care am descoperit noi poveşti ale unor oameni minunaţi. Sfârşitul anotimpului renaşterii m-a găsit la Prislop, un loc unic, încărcat de atâta linişte, bunăstare, speranţă şi rugăciune. Este locul de unde vin cu bateriile încărcate, plină de optimism şi linişte interioară.
A venit şi vara, a venit şi schimbarea, dar şi cadoul ce mi-l doream cel mai mult. Cu două luni înainte să schimb prefixul, de la 2 la 3, patru lăbuţe, doi ochi negri şi o privire ce rupea inimi, a ajuns la mine în apartament. A fost dragoste la prima vedere, o dragoste ce creşte de la o zi la alta. Abandonată prin oraş, Sasha şi-a găsit adăpost în casa şi sufletul meu. A fost o vară în care, în sfârşit i-am revăzut pe Bia şi Clau, că deh, Clujul e departe, am petrecut cu oameni dragi, cu prieteni minunaţi. A fost vara în care am redevenit studentă ;)
Nostalgică cum o ştim, toamna a bătut la uşă. Mi-aş fi dorit să nu vină, îi repet asta în fiecare an, dar e în zadar. Aşa că, de voie, de nevoie, am învăţat să mă reorganizez. Până acuma mi-a ieşit.
Şi nici bine nu am bifat sfârşitul lui noiembrie, că numai ce văd podoabele de Crăciun în supermarket. Aşadar, Sărbătorile vin. Vin sărbătorile, vine şi iarna. Emoţie, bucurie, cadouri, oameni dragi, căldură, miros de brad, cozonaci şi sarmale.
Aşa a trecut 2014. Pentru mine a fost un an bun. Un an în care am învăţat să lupt mai mult pentru dreptate, să fiu mai sigură pe mine, mai încrezătoare, să cred în vise, să sper şi să fiu mai înţeleaptă. Am cunoscut mai puţină ură din partea celor din jur, în schimb m-am convins şi mai mult că prietenie nu uită că singura sa raţiune este să-şi dovedească iubirea faţă de ceilalţi. Dincolo de munţii care despart triburile, dincolo de distanţa care separă oamenii, există prietenia, iar eu sunt o norocoasă.
La fel ca pe 2014, pe 2015 l-am întâmpinat în aceeaşi Biserică, Biserica cu Lună. De această dată, povaţa a venit de la părintele Codorean. "Toţi ne dorim un an mai bun. Pentru ca anul să fie mai bun, noi trebuie să fim mai buni ", a spus părintele. Aşa şi este.
Îmi doresc un 2015 mai bun, îmi doresc ca în această lume agitată, în care ura şi invidia au lăcaş peste tot, să am tăria să iert şi să fiu mai bună. În cele 365 de pagini ale cărţi să găsesc tot atâtea poveşti frumoase. Nu voi înceta să visez, să iubesc, să descopăr oamenii, să ajut, să lupt şi să sper.
La mulţi ani!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu