Am ales să trec în 2014 diferit faţă de ceilalţi ani. Am făcut-o în Biserica cu Lună care a fost plină atunci când orologiul a bătutu pentru prima dată în 2014.
În ultimele minute din 2013, părintele Megheşan ne-a dat o lecţie care suna aşa: Erau patru lumânări care ardeau. Prima-Dragostea a observat că oamenii nu mai sunt interesaţi de ea şi a ales să se stingă, a doua- Credinţa, uitată de mult de noi cei de rând a ales şi ea să nu mai ardă, a treia-Liniştea, nu are loc într-o lume atât de agitată, aşa că s-a stins. A mai rămas una, iar un copil văzând că trei din cele patru s-au stins, s-a supărat şi a început să plângă. Atunci, cea de-a patra i-a spus...Nu mai plânge. Eu sunt Speranţa, şi le voi aprinde pe celelalte trei pentru că noi toţi avem nevoie de ele.
A fost o lecţie care m-a făcut să păşesc în noul an cu Speranţă, cu speranţa că oamenii vor fi mai buni, mai liniştiţi, mai iubitori.
Asta îmi doresc de la 2014. Să am puterea să iert mai mult, să nu obosesc în a visa, să ajut cât pot de mult, să cunosc oameni minunaţi, să fiu mai bună şi nu în ultimul rând, să am sănătate.
Lui 2013 nu am ce să-i reproşez. Cu bune, cu rele, a fost un an peste care am trecut, un an în care am avut parte de lecţii importante date de cei din jur, un an în care am cunoscut răutate oamenilor, dar şi dragostea necondiţionată a celor dragi, şi aprecierea unor persoane deoseite.
Simt că 2014 va fi un an important şi sper să-i facă faţă cu maturitate (mai ales că schimb prefixul ;) ), cu bucurie şi să bifez cât mai multe reuşite...
Voi ce vă doriţi de la 2014?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu