Trei dorinţe pentru care Sebi şi-ar da viaţa...

Concertul caritabil de sâmbătă seara, a adunat peste 200 de orădeni care au încercat astfel să vină în sprijinul lui Sebi Iftimi, diagnosticat cu leucemie, în luna decembrie 2011. S-au adunat aproximativ 1500 de euro, bani de care tânărul are mare nevoie.  Deşi nu a putut fi prezent la eveniment, Sebi a scris o scrisoare prin care le-a mulţumit tuturor celor care i-au venit în ajutor

Eu sunt SEBI ...

Anemia aplastică e o boală care nu doare, dar ea aduce moartea pe tăcute. Nu e inclusă în categoria bolilor oncologice, însă tratamentul cu celule stem este vital. Un astfel de tratament, pentru o formă atât de rară a bolii pe care o am, e o provocare pe care trebuie să o accept, dacă vreau să trăiesc. Din păcate, şansele ca acest experiment să reuşească în România sunt nule, motiv pentru care va trebui să găsesc urgent o clinică în stăinătate şi multă compasiune din partea oamenilor cu suflet.

Faptul că sunt dopat cu medicamente (singurele care mă mai menţin în viaţă), nu mă opreşte să mă gândesc la cum ar trebui să fie viaţa mea alături de familia mea şi prietenii mei. Nu pot să accept atât de uşor moartea, pentru că e un pic cam devreme şi cred că ar fi bine să o las să mai aştepte. Am doar 26 de ani, mai exact pe 23 februarie am împlinit această vârstă. Chiar dacă sună ciudat, trebuie să accept că medicamentele îmi dau viaţă în acest moment. Pe 21 Decembrie 2011, doctorul Andrei Cucuianu de la Institutul Oncologic „Ion Chiricuţ din Cluj Napoca, într-un referat m-a diagnosticat  cu anemie aplastică severă. Având în vedere că e o boala care se joacă un pic sau mai mult cu mine, îmi văd în continuare de viaţă şi încerc, pe cât posibil, să nici nu conştientizez că există. Sunt şi eu o furnică ce încearcă să se mişte, de dimineaţa până seara cu un folos. Deşi, până la urmă nimic nu îşi are rostul, totul pare creionat dinainte. Pâna când mi s-a pus diagnosticul de anemie aplastică, am lucrat în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bihor. În urmă cu un an, am urmat un tratament la Cluj-Napoca, care a costat 10.000 de euro, banii fiind strânşi cu ajutorul foştilor colegi din Poliţie. Experienţa la Cluj – Napoca a fost una dureroasă, timp de mai multe săptămâni m-am zbătut între viaţă şi moarte Cu toate acestea, datorită remisiei parțiale, am nevoie de un tratament cu intenție curativă, iar singura modalitate de vindecare este transplantul alogenic de celule stem. Dar cum nu am fraţi compatibili, am nevoie de un donator compatibil neînrudit, procedură care poate fi făcută doar în afara ţării. 

Prietenul meu Claudiu mi-a întins o mână de ajutor, viaţa mea nu se putea desfăşura între patru pereţi. Aşa că, acum mă ocup de licitaţii. Cred în destin. Dorinţele generează fapte concrete. Am impresia că Dumnezeu se joacă cu mine. Îmi doream să ajung cunoscut. Şi acum, când am această şansă, nu mai vreau. Nu ştiu cum să mă ascund. Cam toate dorinţele mele se transpun în fapte. Pentru unii explicaţia ar fi psihicul. Dar eu cred că suntem ca şi nişte roboţei ghidaţi. Chiar şi boala pe care o am e o expresie a gândurilor mele. Aveam o frică de leucemie şi mă gândeam că mă va ataca. Primul gând a apărut odată cu ştirile despre celulele stem, care trebuie să fie prelevate de la naştere. Şi mă gândeam că leucemia mă va ataca. Fiecare gând ne influenţează viaţa. E forma pură a dorinţelor noastre. Nu ştiu şi nu înteleg dacă găndurile sunt chiar ale noastre, motiv pentru care am pus totul pe seama destinului. Fiecare gest are o anumită importanţă. 

Dacă aş alege o cifră, 13 ar fi acest număr. Nu cunosc semnificaţia culorii gri, există da sau nu. Nu şi gri. Şi nu există nu pot. Trăiesc viaţa după impulsurile inimii, până cand inima se va opri. Fiecare avem un rost. Aşa că, dacă mi s-ar da  3 dorinţe în schimbul vieţii, aş alege dorinţele şi aş muri. Cele trei dorinţe sunt: să dispară ura şi răutatea; să fie vindecaţi toţi oamenii bolnavi;  şi ultima dorință este să am o familie fericită.  Şi mai am o dorinţă: o plimbare pe malul mării. Acum mi-e greu să urc scările şi la sala de spectacole de la Filarmonică. Mă deranjează că nu pot munci cât aş dori şi că nu pot petrece atât de mult timp în spaţii publice. Sistemul meu imunitar e mai mult decât fragil, iar întâlnirile cu prietenii sunt tot mai rare. Boala pare să fie o încercare şi mi-a adus în cale oameni minunaţi, pe care înainte nu îi cunoşteam. Vreau să mă fac bine, că tot binele pe care aceşti oameni mi l-au făcut să îl întorc lor şi altor oameni.

Mulţumesc mult pentru tot sprijinul acordat în această campanie care mă vizează, din păcate, pe mine personal. În urma acestor acţiuni, o serie de oameni m-au contactat pentru a-mi acorda sprijin finaciar. Impresionant este faptul că, mulţi dintre ei, sunt oameni sărmani, din judeţ, pensionari cu pensii modeste. Mulţumesc încă odată pentru întregul ajutor şi vă doresc să aveţi parte de multă sănătate!

Cu stimă, Sebastian Iftimi.

Aceia care vor să-l ajute pe Sebastian pot să depună bani în conturile: RO35UGBI0000392001651RON şi  RO28UGBI0000392001652EUR,
deschise la Garanti Bank Oradea, sau pot lua legătura direct cu familia la numărul de telefon 0746/055.294.